Un nou sfarsit de saptamana. O alta agenda aglomerata. A inceput numaratoarea inversa pana la startul campaniei electorale. Va fi o luna noiembrie printre oameni, alaturi de oameni, aproape de oameni.

In cursul saptamaniii trecute mi-am dedicat timp si pentru semeni din Colegiul 2, cel in care candidez. Am intalnit locatari ai blocurilor U6, A4, A26. I-am cunoscut pe ei si am aflat despre problemele lor.

Oamenii au nevoi diverse, care tin de proximitatea zonei in care locuiesc: spatii verzi, locuri de joaca pentru copii, iluminatul public, amenajarea curtii blocului, problema garajelor, terminarea lucrarilor incepute.

Sambata i-am intalnit pe sustinatorii PD-L de pe strada Olteniei. Ce oameni gospodari! Si cu propriile case, dar si cu spatiul public.

Cu putine resurse alocate de Primarie, dar cu multa implicare -inclusiv financiara- au amenajat un loc de joaca pentru copii si tineri, cu tobogane, terenuri pentru jocuri cu mingea, dar si spatii de odihna.

Si-ar dori pentru acest parc mese adecvate; un gard care sa confere siguranta copiilor – actualul e din anvelope uzate; un indicator rutier care sa semnalizeze locul de joaca si un alt gazon.

Ce intrebari isi pun locuitorii de aici?

Cat va costa canalizarea si cand vor demara lucrarile? Daca vor putea suporta costurile?

Cata poluare va aduce in zona statia de epurare?

Exista un proiect pentru fluidizarea traficului pe soseaua de centura, spre Metro, in zona caii ferate?

S-a gandit cineva la marcarea unor treceri de pietoni in capatul strazii Munteniei, spre alimentara si la bariera de langa Johanna?

Sunt intrebari la care se asteapta nu doar raspunsuri, ci si rezolvari. Cat de curand, voi veni in intampinarea asteptarilor oamenilor cu raspunsuri concrete. Pentru aceasta voi apela la forurile competente. O zi a saptamanii viitoare mi-o dedic acestei activitati.

O zi mai linistita

Dumnezeu a creat lumea in sase zile si in a saptea s-a odihnit.

Si eu am dedicat a saptea zi a saptamanii intalnirii cu Dumnezeu. Dimineata la Paraclisul Eroilor Neamului, de la UTA, iar dapa-amiaza la Biserica Baptista Speranta, unde am dat curs invitatiei doamnei Seculici.

Dincolo de locul pe care-l alegem pentru intalnirea cu Dumnezeu, El trebuie sa fie prezent in noi, in viata noastra, in gandurile si in faptele noastre.

Pentru mine, abandonul, violenta domestica, persoanele cu nevoi speciale sunt situatii si categorii pe care le monitorizez in permanenta.

Tolstoi spunea ca familiile fericite se aseamana intre ele, dar ca fiecare familie nefericita este nefericita in felul ei.

Nefericirea familiei Kelemen din Bujac, treneaza de ani de zile. La ora actuala, familia numara doi membri: Berta si Gheorghe. Locuiesc singuri, pe strada Progresului, nr. 68. Pentru cei doi frati, numele strazii nu a fost predestinat.

Traiesc in conditii greu de imaginat. Intr-o casa fara acoperis, in prag de iarna.

De ceva vreme, Berta munceste. Trebuie sa-si intretina fratele, inapt pentru munca datorita unui handicap.

Trebuia sa fac ceva pentru Berta si Gheorghe. Impreuna cu consilierul local Vlaicu Traian am batut la usa Directiei de Asistenta Comunitara din cadrul Primariei Arad.

Etelca Nagy, director al Directiei de Asistenta Comunitara din cadrul Primariei Arad, a raspuns prompt, printr-un ajutor financiar. Eu am mobilizat cinci meseriasi care, de cateva zile, lucreaza la acoperis.

Pana la finele acestei saptamani, casa fratilor Kelemen va fi pregatita pentru iarna. Slava Domnului!