Claudia Boghicevici

“Omul cinstit isi face o lege din a-si respecta promisiunile, chiar si in lucrurile cele mai mici.”

Blanchard

Cum sa vin si sa va vorbesc despre cinste si promisiuni intr-o lume corupta si coruptibila? Si mai ales acum, la aproape 20 de ani de la Revolutie, cand tara a fost guvernata de partide si mixturi de partide dintre cele mai diverse?

Pana acum, cati dintre politicienii de la Centru si-au tinut promisiunile electorale? Si cati au revenit la alegatori dupa ce s-au instalat intr-un scaun confortabil la Bucuresti?

Din postura de candidat pentru Camera Deputatilor, as fi necinstita – si chiar nu ma caracterizeaza – sa vin cu promisiuni electorale fara acoperire, sa intru in rolul demagogului, sa smulg voturi doar pentru a ajunge la Bucuresti, ca, deh, se poarta.

Sunt foarte cinstita cu voi si va spun ca doresc sa ajung la Bucuresti, in Camera Deputatilor. De ce?

Fiindca Va doresc si doresc conditii de viata la standarde europene.

Fiindca sunt tanara si am putere de munca.

Fiindca lucrez de mai bine de 10 ani in sectorul social , cunosc problemele diverselor categorii de oameni aflati in dificultate si am gasit solutii pentru rezolvarea acestor probleme.

Fiindca – in calitate de director economic al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului – cunosc o serie de legi si sunt convinsa ca unele pot fi imbunatatite, iar altele trebuie regandite pentru oameni.

Fiindca mi-e lehamite sa vad cum unii dintre actualii parlamentari isi iau leafa pentru un pui de somn in Parlament. Sau pentru revista presei. Sau pentru ca navigheaza pe Internet.

Fiindca e rusinos, nedrept, inadmisibil si umilitor sa traim intr-o Romanie unde rata saraciei ne califica drept una dintre cele mai sarace tari ale UE.

Fiindca sunt femeie. Iar femeile au demonstrat de atatea si atatea ori ca sunt capabile, ca sunt energice, ca sunt consecvente, ca sunt rationale, ca sunt ambitioase, ca sunt diplomate, ca sunt mai putin coruptibile, ca au fler.

Stiati ca in Parlamentul Romaniei doar 9% dintre demnitari este reprezentat de femei? Comparativ cu 31%, cat este ponderea femeilor in Parlamentul European, cum vi se pare?

Apropo, dragele mele, ce ziceti ca timp de doi ani primiti concediu ingrijire copil, insa de-abia de la trei ani il puteti duce la gradinita, iar cresele sunt rara avis?

Sau ce faceti cu persoana varstnica din familia voastra, imobilizata total sau partial, dependenta 24 de ore din 24 de prezenta unei alte persoane?

Va aduc o veste buna si va spun ca Partidului Democrat- Liberal doreste sa modernizeze sistemul de asitenta sociala, iar acest cadru imi da posibilitatea unor propuneri de proiecte legislative.

Iata la ce m-am gandit:

1. Infiintarea unor retele de institutii specializate pentru asistenta si/sau ingrijirea copiilor abandonati, a persoanelor varstnice dependente, a persoanelor cu dizabilitati, cu suportul triadei stat-societatea civila – biserica.
2. Crearea cadrului favorabil pentru mamele care doresc sa aceada in cariera prin: crese pentru copii cu varste de la 2 la 3 ani; gradinite cu program prelungit.
3. Centru de consultanta gratuita pentru femeile care vor sa dezvolte o afacere sau sa isi gaseasca un loc de munca.
4. Centru de consultanta gratuita pentru pensionarii care intampina probleme la calculul pensiei.
5. Recalcularea vechimii in campul muncii pentru mamele care au nascut cel putin doi copii in regimul ceausist, prin reconsiderarea perioadei de concediu ingrijire copil de la trei luni la doi ani.
6. Acordarea pensiei de urmas sotului/sotiei supravietuitor/-oare.
7. Ca om onest, doresc sa imi respect promisiunile. Chiar si pe cele mici. Asa cum imi sta in caracter. Asa cum ii sta bine unei femei.

Iată o întrebare care mă frământă din ce în ce mai mult. Ar trebui să existe o lege prin care să fim obligați să mergem la vot? Părerile sunt împărțite. Unii dintre analiștii politici sunt de părere că, da. Ar fi bine să fim obligați să votăm, deoarece acest lucru ar spori conștiința civică a fiecăruia dintre noi și, în același timp, ne-ar responsabiliza în egală măsură. Nimeni n-ar mai putea spune că nu se simte reprezentat, deoarece tocmai și-a delegat încrederea către unul sau altul dintre candidați. Apoi, orice structură politică nou aleasă n-ar mai putea fi acuzată de lipsă de reprezentativitate.

Revenind la condițiile date, firește, nimeni nu este obligat să voteze. Poate că tocmai în ziua alegerilor trebuie să plece din localitate, poate nu-i convine de nici un candidat sau, pur și simplu, nu-l interesează de cine îl reprezintă în structurile de putere sau în cele legislative. Dar, oameni buni, oare nu-i păcat să nu ne alegem noi, cu mâna noastră, reprezentanții? Nu-i păcat să nu punem ștampila pe cei pe care-i considerăm mai buni? La piață, nu ne străduim să alegem cele mai bune produse și, firește, cele mai acceptabile ca preț? Nu suntem puși în fiecare zi în situația de a alege cum ne îmbrăcăm, câți bani le dăm copiilor să meargă la școală, pe ce program TV ne uităm sau câte și mai câte? Atunci, nu este ceva total nefiresc ca o dată la patru ani să nu mergem să ne alegem reprezentanții în Parlament? Să riscăm să fim conduși oricum și fără voia noastră? Că aici este pericolul, deoarece viitorii parlamentari vor fi aleși oricum, indiferent de câți ne prezentăm la vot. Dar nu ne este totuna cine ne va reprezenta. Nu-i așa?

Pentru mine, suferinta si neajunsurile semenilor sunt o stare de fapt. Sunt realitati pe care le traiesc de 10 ani, zi de zi, pe plan profesional.

Pentru mine, abandonul, violenta domestica, persoanele cu nevoi speciale sunt situatii si categorii pe care le monitorizez in permanenta.

Tolstoi spunea ca familiile fericite se aseamana intre ele, dar ca fiecare familie nefericita este nefericita in felul ei. Citeste mai departe »