Claudia Boghicevici

Ponta s-a transformat. Nu mai e Micul Titulescu. Ponta a crescut şi s-a transformat în Micul Năstase. Parcursul de la Micul Titulescu la Micul Năstase constituie un puternic regres; de fapt, nu face decât să scoată la iveală adevăratul caracter al personajului, unul oportunist, găunos şi inconsistent.

Într-un interviu acordat Hotnews, Ponta declară ritos: “Indemnizatia pentru mame trebuie să revină la sistemul procentual, dar cu o plafonare de maxim salariul mediu pe economie.” Nu mă leg de forma exprimării, ci de fondul ei. Emitentul nu cunoaşte nici măcar realitatea actuală, dar propune o soluţie care dezavantajează părinţii.

Să ne înţelegem bine, şi în prezent indemnizaţia se acordă procentual, 75% din veniturile medii ale ultimelor 12 luni, dar plafonate cu un nivel minim şi unul maxim. Ponta susţine printre priorităţile recente ale USL că părinţii ar trebui să nu primească o indemnizaţie pentru creşterea copilului mai mare de 1460 lei, faţă de actualul nivel maximal de 3.400 lei. La atât s-a ridicat salariul mediu net pe economie, la 1460 lei în primele 10 luni ale anului 2011- ultimele pentru care există date disponibile oficial -, urmând să crească cu cîţiva lei în anul 2012.

Să ne amintim că şi Năstase a modificat asistenţa mamelor uniformizând şi plafonând indemnizaţia acestora în concediul de creştere a copilului. Foarte proastă soluţia lui! Lumea era mulţumită de forma anterioară, dar el a simtit nevoia să o strice.

Fără idei proprii, Ponta reia ideea lui Năstase de plafonare la un nivel mai mic decât în prezent. Între timp, ideea n-a devenit bună din proastă. Modificarea regimului indemnizaţiei va lovi din nou în clasa mijlocie, adică în contribuabilii care produc PIB, adică creştere economică, Bentley pentru Năstase, Mitsubishi de curse sau alte asemenea pentru Ponta.

Ce doreşte să schimbe de fapt Ponta?

Formula actuală de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copiilor născuţi începând cu 1 ianuarie 2011, care lasă la latitudinea părinţilor decizia de a opta între două variante: un activă şi alta pasivă pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau până la 3 ani în cazul copilului cu dizabilităţi.

Variantele pentru care pot opta părinţii în prezent sunt următoarele:

I. În situaţia în care optează pentru un concediu parental de cel mult 1 an, părintele:

- Va primi o indemnizaţie lunară procentuală, în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, care nu poate fi mai mică de 600 lei şi nici mai mare de 3.400 lei.

- Va beneficia de un stimulent de revenire pe piaţa muncii în cuantum lunar de 500 de lei, dacă părintele se întoarce la activitatea profesională până la împlinirea de către copil a vârstei de 1 an. În acest caz, stimulentul se acordă până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani.

- În situaţia în care nu revine pe piaţa muncii, pentru îngrijirea copilului cu vârsta între 1 an şi 2 ani se poate acorda concediu, dar fără plată. Dacă părintele se întoarce la muncă în acest interval de timp, nu mai primeşte stimulentul de 500 lei.

II. În situaţia în care optează pentru un concediu parental de cel mult 2 ani:

- Părintele va primi o indemnizaţie lunară în valoare de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, care nu poate fi mai mică de 600 lei şi nici mai mare de 1.200 lei.

- Nu se mai acordă nici un fel de stimulent pentru revenirea la muncă, chiar dacă părintele alege să se întoarcă la un moment dat în câmpul muncii, în intervalul celor 2 ani.

- Pentru copilul cu dizabilităţi, părintele care îndeplineşte condiţiile de eligibilitate prevăzute de lege, va beneficia de concediul pentru creşterea copilului până la împlinirea de către acesta a vârstei de 3 ani, iar indemnizaţia aferentă se va acorda în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni şi nu poate fi mai mică de 600 lei şi nici mai mare de 3.400 lei. În acest caz se acordă stimulentul de 500 lei pe lună oricând se hotărăşte părintele să se întoarcă la muncă, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani

Pentru sarcinile multiple, se suplimentează cuantumul indemnizaţiei cu suma de 600 de lei începând cu cel de-al doilea copil, indiferent de varianta pentru care optează părintele.

Pentru naşterile survenite în interiorul perioadei de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului se suplimentează cuantumul indemnizaţiei cu suma de 600 de lei, indiferent de varianta pentru care optează părintele. Perioadele menţionate anterior constituie vechime în muncă şi în serviciu.

Actualul guvern a mai luat două măsuri prin care:

- interzice angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu timp de 6 luni după revenirea definitivă a salariatei/salariatului în unitate, în cazul salariatei/salariatului care se află în concediu pentru creşterea copilului sau în cazul celor care se află în plata stimulentului pentru reintoarcerea la locul de munca.

- prelungeste concediul fără plată acordat după primele 3 naşteri, respectiv după primii 3 copii, de la 3 luni, la 4 luni, în vederea transpunerii prevederilor Directivei Consiliului 2010/18/UE din 8 martie 2010.

Aşadar, drumul de la Micul Titulescu la Micul Năstase marchează un puternic regres; de fapt, dezvăluie adevăratul său caracter, unul oportunist, găunos şi inconsistent. Nu ştiu care este opinia OFPSD sau a şefei lor, doamna Rovana Plumb, care tace mâlc acum că propriul partid propune sărăcirea mamelor.

Pe când să mă bucur de faptul că societatea încet dar sigur începe să se deschidă spre a acorda o șansă femeilor în sfera profesională, și mai mult decât atât să mă bucur că vâd publicații care fac un clasament al femeilor de succes din România, un top din toate domeniile profesionale, inclusiv din cel atreprenoriatului, că și văd un articol care îmi strică toată bucuria…și apoi altul…și altul…

Mă așteptam ca presa să fie principalul aliat al femeii în combaterea discriminării profesionale și un promotor al femeii când colo, mare mi-a fost mirarea să văd un articol, care dădea chipurile rezultatele a unor așa zise studii, din care reieșea faptul că femeile din pozițiile de conducere sunt mult mai stresante decât bărbații, pentru că acestea nu își pot gestiona emoțiile.

Uite unde zăcea ascuns misoginismul! Cu atât mai lipsit de caracter îmi pare acest articol cu cât nu se regăsesc în conținutul acestuia surse clare și reale care să confirme această teorie stupidă.

Sunt femeie, și nu pot decât să infirm cele scrise în aceste articole, mai mult decât atât am fost eu la rândul meu în funcție de conducere și nu am avut nicicând un astfel de comportament, cum de altfel din toate femeile pe care eu le cunosc și se află în astfel de poziții nu au recurs la astfel de refulări!

Și în continuarea acelui articol mi-a fost dat să citesc și altele, cum că principalul atuu al femeii în ascendența profesională este farmecul personal, apoi altul care iar dă un rezultat stupid cum că bărbații sunt mai deștepți decât femeile. Mâine probabil voi citi că femeile sunt nocive sănătații…

Este inadmisibil să avem o astfel de percepție, nu în secolul în care trăim, nu în vremurile pe care le trăim, nu în condițiile în care femeile au demonstrat întodeauna calități neîntâlnite la bărbați. Nu sunt o feministă radicală, dar sunt fermă împotriva discriminării și inferiorizării voite a femeii în societate și în sfera profesională.

Consider că în primul rând noi femeile suntem obligate să reacționăm și să sancționăm această atitudine care se dorește a fi denigratoare și umilitoare pentru noi, în condițiile în care istoria la rândul ei ne-a fost potrivnică. Tăcerea înseamnă acceptare, resemnare, blazare…

Nu putea să vină perioada Sfintelor Sărbători fără noi fărăme de scandal din partea opoziției. Nu putem încheia un an extrem de greu, dar care totuși întrezărește speranța, fără un ultim scandal politic. Evident mă refer la discuțiile și adoptarea bugetului pentru anul următor.

Mă amuză să văd cum opoziția, acum la sfârșit de an se gândește să-și suplinească lipsa de activitate legislativă printr-un număr record de amendamente aduse la buget. Ce fel de amendamente? Populiste evident, că doar așa se câștigă voturi. Cu toate eforturile pe care le-am depus împreună cu cetățenii – pentru că trebuie să fii făcut din piatră să crezi că deciziile de austeritate pe care le-am luat ne-au fost indiferente! – vin cei din opoziție să srice tot ce cu sacrificiu s-a construit până acum.

Contextul european nu ne este deloc încurajator, tocmai de aceea și acest buget este făcut cu cea mai mare grijă astfel încât anul viitor să continue reconstrucția economică a României. Suntem conștienți de efectele electorale dar politica în primul rând presupune binele public și mai ales o responsabilitate asumată pe termen lug.

Este foarte ușor de indus în eroare populația spunând că nu folosim corect banii, dar cei care aruncă cu piatra uită să spună și de faptul că indicatorii macroeconomici încep să se revigoreze, inflația a atins minimul ultimilor 20 de ani, exporturile au crescut, așadar cred că ar fi mare păcat să începem să ne victimizăm atunci când nu este cazul. Rispa publică a fost cea care a dus Europa în declin economic, tocmai de ceea, prin acest buget, demonstrăm că am învățat lecția.

De criticat este cel mai simplu, dar de făcut acțiuni concrete văd că este imposibil din partea opoziției. Cu toții se lansează în scenarii apocaliptice, dar să nu uităm că și anul trecut au spus același lucru și efectele acțiunilor noastre au început să producă consecințe favorabile pentru România și pentru viitorul ei.

În definitiv timpul este cel care va demonstra de partea cui este dreptatea, iar răsplata va fi depășirea acestor momente dificile!

Moș Nicolae dă oficial startul la sărbătorile de iarnă, la cadouri, la bucurie, veselie, lumină, culoare.Este o tradiție frumoasă pe care o păstrez încă din copilărie, și eu la rândul meu o transmit mai departe puiului meu drag.Aseară am pus împreună cizmulițele la geam, iar dimineață ne-am grăbit să vedem ce ne-a lăsat Moșul și mare ne-a fost bucuria să vedem că nu am primit nici o nuielușă!

Cred că fiecare din noi trebuie să-și caute copilul din suflet și să nu uite să se bucure miciile detalii care fac mereu diferența.În urmă cu ceva vreme povesteam de goana noastră după iluzii, și acum mă gândesc că în această goană uităm de copilul din noi.Nu-l mai ascultăm și când ne îndeamnă spre alte drumuri, spre familie, spre râs, spre bucurie.Percepem maturizarea prin dispariția copilului din noi, eu cred că aceasta înseamnă de fapt îmbătrânirea prematură a sufletului și a spiritului.

Și mai e un lucru…creștem și creștem, accedem în diferite funcții, începem să credem că numele nostru are greutate,că rezonează, că schimbă ceva.Poate că da…sau poate că nu…

Oamenii adevărați nu se schimbă, chiar dacă funcțiille lor se schimbă.Ne fură mirajul  ‟celebrității‟ ne credem importanți, unii chiar se cred dumnezei.În realitate suntem aceeași, valul vieții  ne-a purtat doar în alte ape, pe moment, pentru că nu știm când vom naufragia la mal!

Efemeritatea funcției se identifică cu efemeritatea vieții în sine,nu știm când ne vine vremea să plecăm-din funcție, sau din viață. Așa că, eu am încercat mereu să rămân aceeași, același om, aceleași principii, aceeași preocupare pentru oameni, aceeași Claudia pentru toți cei care m-au cunoscut și înainte să devin deputat.

De mică am fost învățată să respect oamenii, să las mereu ușa deschisă în relațiile interpersonale și întotdeauna să las ‟loc de bună ziua‟…iar asta cred că a fost și cheia reușitei mele-normalitatea.Sunt un om dintre oameni, un om pentru oameni, un om ales de oameni pentru a schimba ceva din viața oamenilor.În audiențele mele, colectez absolut toate problemele pe care oamenii le întâmpină în viața de zi cu zi, și mă zbat pentru rezolvarea lor chiar dacă nu asta mi-e scris în ‟fișa postului‟.Nu am nevoie de vreo fișă care să-mi dicteze principiile de om, care să-mi ghideze acțiunile.Fac cu și din suflet totul pentru oameni.

Îmi doresc ca Moș Nicolae să arunce asupra noastră bucuria copilăriei, să ne trezească din mirajele ce ne fură și să îi reînvețe pe cei ce-au uitat-să fie OAMENI!

Peisajul nostru politic pare a fi cât se poate de controversat, puterea este cea care ia cele mai dure decizii pentru populaţie, iar opoziţia nu conteneşte să prevadă moartea României înainte de venirea Sfârşitului Lumii.

Cred că şi voi v-aţi obişnuit cu acest circ continuu (cred că deja mă repet, dar alt termen nu poae descrie situaţia actuală) în care bufonii opoziţiei îşi schimbă rolurile între ei doar-doar le vor fi pe plac stăpânilor din culise (vorbesc evident de Voiculescu şi Iliescu).

Sunt curioasă să văd cine mai e în strare să-i urmărească dar sunt şi mai curioasă să văd cum vor face faţă anului viitor (când ghilotina va sta deasupra capului lor).

La o prima vedere ai fi tentat să crezi că orice zi e un nou subiect de circ, de aici şi imposibilitatea rutinei. Când colo… tema e mereu aceeaşi, se învârt în propriul lor cerc şi uită mereu de faptul că minciuna are picioare scurte. De ce spun asta? Dintr-un motiv cât se poate de simplu. Bufonii centrali se calcă în picioare care să vorbească primul şi să înceapă să arunce cu pietre în demonica putere care condamnă poporul român la chinurile perpetue.

Până la urmă e dreptul lor…daaaaaar, mai vine câte o zi, când toate pietrele aruncate de ei li se întorc ca un bumerang şi le striveşte de fiecare dată credibilitatea. Aştept răbdătoare să văd cât mai rezistă.

Doar săptămâna aceasta le-au fost dezactivate toate bombele mediatice aruncate de ei pe piaţă. Care? Vă spun eu care… Parlamentul European a dat o rezoluţie conform căreia românii şi bulgarii trebuie să aibă acces liber pe piaţa muncii din UE până la finele lui 2011. Aşadar, s-a dovedit fapul că România a fost discriminată, desi au făcut toate demersurile necesare.

O altă bombă a fost faptul că Barosso i-a dat dreptate preşedintelui Băsescu în ceea ce priveşte asigurarea de lichidităţi către sucursalele băncilor din România. Până la această confirmare, opoziţia prezenta deja scenariul funebru al morţii financiar-bancare în România!

Când e vorba de muncă se ascund cu toţii în spatele vorbelor că de fapte se tem, de aceea Legea Asistenţei Sociale este încă blocată în Senat. Ei nu îneleg că noi nu ne jucăm de-a v-aţi ascunselea???

Să vă mai spun că acum când toate statele europene se tăvălesc în chinurile datoriilor de stat, România este salvată de aceste datorii??! Pentru că şi-a gestionat corect deficitul.

Un alt subiect mult mediatizat de către opoziţie a fost gradul de absorbţie al fondurilor europene. Ne-au numit incompetenţi şi leneşi pentru că nu facem nimic să absorbim aceste fonduri. La momentul votului pentru ministrul Leonard Orban, opoziţia deşi a recunoscut utilitatea lui, a refuzat să-l aprobe în funcţie, numai pentru simplul fapt că este o propunere venită din partea puterii. Şi atunci unde este interesul pentru binele României şi al cetăţenilor? Care a fost rezultatul? Comisia Europeană a recunoscut progresele României în procesul de absorbiţie al fondurilor europene.

Şah Mat!

Mereu am fost o persoană deschisă, capabilă de empatie şi asta m-a format şi profesional- de aceea am lucrat toată viaţa mea în domeniul social şi am fost binecuvântată de bucurie să văd că pot ajuta oamenii pe care soarta i-a încercat greu!

Se spune că experienţele vieţii te călesc, pe unii îi chiar înrăiesc, poate aşa este, dar eu încep să cred că văd mereu în reluare acelaşi film în relaţia mea cu oamenii. Acest film se numeşte „Încrederea”. Mulţi cred că a fi deputat este un mare avantaj, nu contest, dar credeţi-mă că preţul plătit este foarte mare. Unul este „Increderea”…

Odată cu această funcţie m-am trezit asaltată de oameni care fie doreau să-mi fie prieteni fără nici măcar să mă cunoască, fie doreau să-i ajut cu toate problemele lor, fie considerau că li se cuvine ceva prin simplul fapt că mă cunosc.

Greşeala cea mare pe care am comis-o, a fost să percep lumea prin şablonul meu de caracter. Am crezut că toţi cei de lângă mine sunt asemeni mie – persoane de încredere. Mare greşealăăăăă… am gustat astfel din gustul amar al dezamăgirii.

Pascal spunea că suntem fiinţe limitate-superioare dar limitate.F oarte adevărat, Încrederea mea şi-a atins limita. Este foare greu să descoperi în mod constant că cei cu care lucrezi, sau colaborezi (pentru că nimeni nu poate reuşi de unul singur) sunt oameni care la prima ta întoarcere îţi înfig cuţitul trădării în spate. Încep să mă simt un veritabil Brânzovenescu (în relaţiile sociale nu cele politice) şi să mă tem de trădarea umană.

Este un lucru foarte trist să-ţi pierzi încrederea pentru că într-un fel simt că aşa îmi pierd optimismul, bucuria de a cunoaşte noi oameni este umbrită de teamă, sau pur şi simplu unele situaţii îmi crează un sentiment de deja-vu şi nu sunt amintiri plăcute.

Refuz să cred că nu mai putem avea încredere în oameni…. Încrederea este principiul de bază al dezlvoltării tuturor relaţiilor umane. Ce ne-a determinat să devenim atât de schimbători? Ce ne determină să fim laşi? Ce preţ plăteşti pentru umilinţa laşităţii?

Atât de simplu se crează iluziile, noi ne transformăm în iluzii atunci când trădăm încrederea celor din jurul nostru. Eu sunt o fire tolerantă şi permisivă în general, mă adaptez la diferite situaţii, discuţii, oameni. Dar ceea ce nu pot tolera şi ierta este minciuna şi trădarea. Este ca şi cum aş accepta să fiu şi eu o iluzie!

Cred că multe dintre voi vă regăsiţi în rândurile de mai sus-prieteni, colaboratori, subordonaţi poate chiar familie, care au profitat de încrederea voastră. Este firesc, uman… şi totuşi cum v-a schimbat pe voi? Care este lecţia pe care aţi învaţat-o?

Punct şi de la capăt…?

În urmă cu câteva zile, vă scriam un îndemn din suflet să îndrăzniţi să cereţi ajutor atunci când aveţi nevoie. Din păcate societatea românească încă mai are multe subiecte tabuu în ceea ce priveşte femeia. Zonele puternic urbane au luat-o cu mult înaintea zonelor rurale sau mărginaşe. De aici au apărut şi decalajele…

Mulţi strigă în gura mare la televizor că nu facem nimic, că toate promisiunile noastre au rămas fără acoperire, că am promovat incompetenţa şi multe alte lucruri, care turuite zilnic devin o placa care poate fi reţinută uşor în memoria telespectatorilor.

Eu cred că am dat destule dovezi până în prezent care să dovedească că am mers în Parlament să muncesc, iar colegii mei la fel. Indiferent de părerile exterioare, oricând faptele mele vor vorbi în locul meu.

Dar pentru că nu despre mine şi realizările mele vorbim, eu doream să vă aduc în atenţie, doamnelor, un nou program gândit special pentru femei, program care are în intenţie promovarea şi sprijinirea femeilor în mediul antreprenorial.

Acasă demonstrăm fiecare dintre noi că ştim să fim buni manageri, pentru că tot ce ţine de drămuirea banilor şi folosirea lor în aşa fel încât aceşti bani să ajungă pentru toate nevoile casei.

Şi atunci? Ce ne împiedică să avem propria noastră afacere? Dacă acasă arătăm că putem, de ce să ne temem să o arătăm şi comunităţii? Aceste argumente au fost prezentate în multe şedinţe din Guvern şi s-a ajuns şi la acţiuni concrete.

Astfel că voi toate care vă doriţi o carieră, vă doriţi o afacere, sau pur şi simplu vă doriţi să vă perfecţionaţi cunoştinţele, acum aveţi unde. Agenţia pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru IMM-uri a dezvoltat o serie de programe destinate femeilor, programe menite să le fie un real sprijin pentru dezvoltarea lor în mediul economic în special.

Aşadar, pentru toate care sunteţi interesate, puteţi accesa cu încredere pagina www.aippimm.ro şi acolo veţi găsi în mod clar şi explicit toate informaţiile de care aveţi nevoie. Deasemenea, pe lângă cursuri, semiarii, proiecte, se poate accesa cu uşurinţă şi o linie de sprijin financiar, prin parteneriatul încheiat de Guvernul României şi Eximbank, iar această linie de creditare este una special dedicată femeilor. Nu vă lăsaţi păcălite de clişeele societăţii…dacă simţiti că doriţi să activaţi în domeniul antreprenorial, acum aţi găsit şi calea prin care puteţi face asta.

În general noi femeile suntem obişnuite să muncim, ştim şi cum să muncim eficient, cum să ne împărţim atât timpul cât şi resursele, aşa că avem toate premisele să fim şi manageri de succes! Exemplele publice de acest gen sunt foarte multe, dar eu doresc să vă spun că nu doar ele pot. Poate fiecare dintre voi, trebuie doar să vrea!

Eu sunt una de-a voastră şi rămân alături de voi şi de aceea voi veni mereu în faţa voastră cu toate soluţiile care pot fi optime pentru noi.

Nici nu s-a instalat bine d-na ministru în funcţie că au şi apărut problemele şi mai ales cârcotelile. Ne-am obişnuit cu blamul mediatic de aceea nici nu voi cădea în plasa de a da explicaţii în cazul Bian (aici este cazul ca Justiţia să se exprime!), dar un lucru care pot să spun că mă deranjează, este faptul că planează mereu asupra noastră-a femeilor, prezumţia de incompetenţă.

Până la acest moment, activitatea mea profesională nu a fost pusă sub semnul incompetenţei, cum dealfel nici nu am acces la această funcţie pentru a fi unul din Parlamentarii daţi la televizor dormind, citind ziare sau alte situaţii deloc demne şi predominante în Parlamentul României.

Pe lângă participarea în Plen la votul pe diferie legi, activitatea mea la Bucureşti, presupune o muncă în Comisia de Muncă şi Protecţie Socială, unde mă mândresc să fiu vicepreşedinte. Obişnuiesc să nu iau munca în derâdere, dar mai ales să nu-mi bat joc de muncă pentru că munca mă reprezintă şi nu am obţinut nimic în viaţă fără muncă.

De aici au venit şi realizările şi cele mai frumoase satisfacţii. Deşi Senatul-prin tertipuri murdare ale Opoziţiei, a blocat pentru moment Legea Asistenţei Sociale, nu ne-am oprit aici ci continuăm să muncim…

Situaţia actuală nu este cea mai dezirabilă, dar cred şi simt că nu suntem pe marginea prăpastiei, aşa cum mulţi se chinuie să ne/vă convingă. Un lucru care poate demonstra cele spuse, este faptul că noi continuăm să muncim!

Astăzi, Comisia din care fac parte s-a reunit în şedinţă de lucru, şi s-au trasat deja liniile directoare de îmbunătăţire a tot ce înseamnă piaţa muncii şi protecţia socială. Unul din principiile promovate de Uniunea Europeană, pe care îl susţin în mod special este transparenţa. Tocmai de aceea consider că pot oricând să dau explicaţii despre tot ceea ce fac.

Astfel, vom depune eforturile necesare pentru a reface dialogul între partenerii sociali-comunicarea ca în orice relaţie este punctul forte al bunei convieţuiri şi noi încercăm să aducem în prim-plan comunicarea între partenerii sociali, pentru că doar astfel se pot găsi soluţii la problemele existente în fiecare tabără.

Un alt lucru mult vehiculat în presă, era o viitoare lipsă de fonduri pentru plata drepturilor de asigurări sociale şi de asistenţă socială. A venit momentul să sparg acest mit şi să vă spun că deja am făcut demersuri pentru alocarea la bugetul pe 2012 a sumei necesare pentru acoperirea acestor cheltuieli.

Câteva din măsurile stringente care le-am identificat pentru depăşirea acestei crize sunt solidaritatea, austeritatea şi impulsionarea economiei prin crearea de noi locuri de muncă şi evident atragerea de noi investiţii şi investitori. Solidaritatea este un principu de bază a bunei-convieţuiri, iar austeritatea se impune datorită situaţiei globale, iar în contextul României sinonimul pentru „austeritate” este mai degrabă „cumpătarea” şi folosirea în mod eficient şi raţional a resurselor pe care le avem.

Crearea de noi locuri de muncă şi atragerea investiţiilor se va face prin acordare de facilităţi, şi ne-am gândit la a oferi reale avantaje tuturor angajatorilor care vor angaja tineri absolvenţi, sau persoane care mai au trei ani până la pensionare. Deasemenea ne-am gândit să deschidem dialogul pentru acordarea de vauchere pentru acei angajatori care îşi atrag angajaţii din medii defavorizate pentru că şi ei sunt ai noştri şi la fel ca şi noi merită o şansă.

Aşadar, soluţiile se găsesc, iar unde-i muncă nu-i tocmeală!

Dacă ar fi să ne luăm după ce vedem la televizor în fiecare seară, este foarte adevărat că prea multe motive de a rămâne în ţară nu am avea. Şi totuşi nu vi se pare cel puţin dubios această înveninare cotidiană? Nu cred în teoria conspiraţiilor, dar cred că este mult mai important să discutăm la televizor despre lucruri de real interes pentru români şi nu să facem biografii ale morţilor-morţi care atunci când au fost vii nu au avut nici o însemnătate în atenţia mediatică.

Nu este oare bătător la ochi să nu găsim nici o temă pozitivă în discuţiile din prime-time? Ni se induce în fiecare seară faptul că trăim un calvar care pare că se va sfârşi doar la venirea opoziţiei la putere. Şi atunci începem şi ascultăm utopii. Este un firesc al naturii umane să tindem să demonetizăm prezentul şi sperăm ceva mai bun pentru viitor. Dacă vremurile sunt grele, este absurd să fie din vina celor care doresc un viitor mai bun pentru această Românie. Iar pentru acest viitor mai bun, PDL-ul şi-a sacrificat prezentul. Nu sunt vorbe mari, pentru că în ciuda pietrelor mediatice aruncate zilnic în PDL, cifrele vorbesc de la sine.

Dacă luăm ad-literam ce auzim la posturile de ştiri, România deja ar trebui să nu mai existe. Şi totuşi ea există, şi în actualitatea românească se găsesc şi ştiri pozitive. Nu am auzit nicăieri zicându-se că Româna de azi a înregistrat cea mai mică inflaţie lunară din 1990 până astăzi – 3,45% în luna septembrie, deasemenea nu am auzit nicăieri zicându-se că ANAF-ul chiar a urgentat procedura de rambursare a TVA-ului, iar în această lună ANAF va rambursa 1,6 mld de lei tocmai pentru a încuraja astfel activitatea firmelor.

Se vorbeşte mult despre faptul că România este o ţară importatoare, dar nimeni nu spune că exporturile au crescut cu 24% faţă de anul trecut. Ne deplângem de pe acum viitorul când defapt uităm să menţionăm că agricultura a dat roade darnice şi va aduce 12 mld de euro la PIB-ul din 2011. Să nu uităm că „faptele au consecinţe”… iar aceste consecinţe încep să se vadă.

Toamna a venit, dar şi roade am cules!

Deşi e mult deplânsă şi victimizată noţiunea de “opoziţie”, este defapt paravanul perfect al formelor fără fond. Cu permisiunea de-al parafraza pe Lovinescu, duc teoria sa în viaţa noastră actuală şi o găsesc cât de poate de verosimilă. Opoziţia şi-a format un obicei din a duce în extrem rolul său de a fi opus a tot ceea ce înseamnă actuală putere.

M-am obişnuit să le aud déjà aceleaşi clişee (preluate evident de toate televiziunile subordonate), aceleaşi acuze, aceleaşi cuvinte fără conţinut.

De când a luat naştere această uniune utopică nu ne-au oferit nici măcar o singură soluţie viabilă în tot ceea ce ei numesc “dezastrul guvernării PDL”. Dezastru dacă e să-l numim aşa, creeat împreună cu fiecare dintre ei.Să nu uităm că şi PNL şi PSD s-au aşezat la masa guvernării împreună cu PDL.

Observ cu o reală indignare cum scena politică românească s-a transformat într-un tabloid unde scandalurile şi bârfele sunt la ordinea zilei.Nu asta m-am aşteptat eu să găsesc în Parlamentul României şi sunt sigură că nici cei care m-au votat nu şi-au dorit aşa ceva.

În vremurile care le trăim este foarte simplă manipularea-atingem punctele sensibile ale cetăţenilor, ne mutăm la televizor şi promitem marea cu sarea. Şi cam atât…

Nu am auzit pe nimeni să spună că defapt contextul crizei este unul mondial, toţi marii oficiali financiari ai lumii îşi exprimă îngrijorarea faţă de ceea ce va urma (chiar în seara asta FMI a dat un termen limită de trei săptămâni până la următorul crah), agenţiile de rating scad încrederea în tot mai multe ţări-culmea România a fost promovată de către agenţia Fitch, că producţia noastră agricolă a crescut cu 7,4% faţă de anul trecut, că guvernul a atras investiţii străine de 160 de milioane de euro şi lista e lungă!

Şi acolo unde găsim formele fără fond, găsim şi discrepanţa dintre esenţă şi aparenţă. Acest USL se zbate(poate prea mult) să arate românilor ce familie politică fericită sunt ei când defapt totul este doar o simplă aparenţă, un scenariu foarte prost, jucat de actori ieftini cu niste regizori rataţi.Nu sunt cuvinte demne de o femeie, dar nici nu pot să mă limitez la a tot asculta aceleaşi acuze imaginare când soluţii nu se propun, când îi vedem cu toţii cum se contrazic ei înşişi unul pe celălalt.Constantin vrea să meargă cu Piedone la Primăria Capitalei, Antonescu îl contrazice pe “ecologistul” Ponta şi tot aşa e jocul şoarecelui şi pisicii.Mai mult aceşti salvatori ai naţiunii la televizor, au votat în realitate împotriva unor măsuri de protecţie socială şi anume îngheţarea preţului la gazele naturale.Aşadar, despre ce vorbim?!

Un proverb străin spune un lucru care cred că-i caracterizează pe cei ce acum se numesc “opoziţie” – “Cei care pot FAC, iar cei care nu pot învaţă pe alţii ce să facă”.