Claudia Boghicevici

Sâmbătă, 28 ianuarie,  sârbii de pretutindeni şi implicit cei din Colegiul 2 Arad se află la ceas de mare sarbatoare creştinească.

An de an, la această dată,  glasul Sfântului Sava se face auzit în inimile practicanţilor ortodocşi sârbi şi cheamă la aducere-aminte, pomenire şi slavă.

“Drepţii fac cumpăna între Dumnezeu şi oameni: dobândind de la oameni pocăinţa şi de la Dumnezeu milostivirea” - spune părintele Arsenie Boca.

Cu adevărat,  Sfântul Sava s-a făcut cumpănă,  după cuvântul părintelui Arsenie.

Prin acest sfânt, Dumnezeu şi-a arătat milostivirea faţă de poporul sârb. Faptele sale, adevărate icoane vii de slujire creştinească, mărturisesc şi astăzi dragostea de oameni şi deschid uşa către divin şi către interioritatea noastra – sălaş al credinţei.

În faţa faptelor Sfântului Sava nu ai cum să rămâi nemişcat. Pentru că:

El  a mijlocit împăcarea dintre doi fraţi de-ai săi care se îndepărtaseră din pricina luptei pentru putere.

El a instaurat pacea între sârbi şi vecinii lor şi a adus un duh de pace între popoarele din Balcani.

El a obţinut autocefalia Bisericii Sârbe (de la Patriarh şi Împăratul Bizanţului) devenind întâiul arhiepiscop al sârbilor. A intemeiat aşadar Biserica Sârbă şi implicit a pus bazele culturii şi statului sarb.

Tot El a influenţat literatura medievală sârbă şi a redactat prima constituţie din Serbia (1219).

Sfântul Sava a impregnat cu sens creştinesc spaţiul balcanic, a pus temelia filonului spiritual , cultural şi social pentru poporul sârb.

Prăznuirea Sfântului e o chemare la ascultarea glasului constiinţei, la înnoirea vieţii noastre în lumina Dumnezeirii.

Astăzi, putem să luăm bucurie  din grădina faptelor Sfântului! Pe lângă bucuria duhovnicească,  să gustaţi şi din bucuria tradiţiei ce se împleteşte cu această mare sărbătoare: tăierea colacului, masa specială în familie şi împărtăşirea momentului cu cei dragi!

Tuturor celor ce purtaţi numele Sfântului Sava, vă doresc să aveti parte de ocrotirea şi călăuzirea Lui!

La mulţi ani!

Reprezentanţii Comisiei de muncă, organism constituit la nivelul Partidului Democrat Liberal, s-au întâlnit luni, 23 ianaurie, în cadrul unei şedinţe extraordinare. Reuniunea a avut loc la Bucureşti, la Palatul Parlamentului şi a avut ca principal scop identificarea de mijloace pentru o mai bună comunicare cu societatea civilă. „Pot să vă spun că atât la nivel naţional, dar şi în judeţul Arad am avut întâlniri pe teme punctuale cu reprezentanţii sindicatelor şi patronatelor. În urma discuţiilor purtate în comisie apreciem în continuare că până la alegerile de anul acesta, dialogul este cea mai bună soluţie pentru a rezolva problemele. PDL a înţeles că trebuie să-şi amplifice efortul de a genera dialogul, vom încerca şi prin intermediul acestei comisii să dialogăm mai mult şi mai bine cu societatea civilă”,  a declarat Claudia Boghicevici, deputat PDL de Arad şi vicepreşedinte al Comisiei de muncă. Parlamentarul arădean a subliniat că este important să existe un dialog real cu toţi partenerii sociali.

În perioada următoare, Comisia de muncă va organiza dezbateri pe tema Legii economiei sociale şi şi Legea meşteşugarilor, două legi care vor  completa legislaţia muncii.

23 ianaurie 2012

S-a dus si 2011. Pentru ortodocsii care respecta Calendarul Gregorian Anul Nou chiar si-a intrat in drepturi. Pentru cei care sarbatoresc, pe stil vechi, conform Calendarului Iulian, astazi miezul noptii inseamna pasul spre 2012.

Numaratoarea inversa a inceput si timpul trece masurand finele a inca un an din vietile noastre. Ma includ aici si pe mine, fiindca ma adresez tuturor celor care sarbatoresc pe stil vechi si in mod special comunitatii sarbe din Colegiul 2 Arad, exponenta traditiilor si valorilor sarbesti din arealul aradean. Asadar, ma include si pe mine, fiindca prin casatorie mi-am impropriat setul de norme si valori sarbesti.

Cum a fost 2011? Ce am facut in acest an? Ce (mai ) puteam sa facem? Cat am evoluat? Cati din talantii primiti din gradina Cerului am folosit? Sunt doar cateva intrebari si – cel putin – tot atatea momente de reflectie. Intr-un 2011 extrem de grabit, intr-un 2011 in care timpul parca ne obliga sa facem pasi in avans, ma intreb cat ragaz am avut pentru noi, pentru forul nostru interior. Zilnic ne privim in oglinda. Ne intampina doar exteriorul. Dar interiorul? Cu interiorul cum ramane?

Din ce in ce mai prinsi de cotidian, uitam de interior. Uitam ca interiorul e Sursa.

Va doresc si imi doresc pentru 2012 sa avem ragaz pentru noi, pentru cei dragi noua, sa gasim calea pe care poate n-am descoperit-o pana acum, sa ne identificam cu cele mai valoroase resurse interioare si sa le aducem in prim-planul vietilor noastre, sa ne cultivam credinta, sa fim raze de lumina pentru cei din jurul nostru, sa iertam, sa iubim, sa stim sa cantam viata.

Daca  reusim, inseamna ca ne-a preocupat  (si ) interiorul. Cu siguranta cu mai mult interes  decat in 2011.

Doamne, ajuta!

La multi ani!

An Nou Fericit!

Ponta s-a transformat. Nu mai e Micul Titulescu. Ponta a crescut şi s-a transformat în Micul Năstase. Parcursul de la Micul Titulescu la Micul Năstase constituie un puternic regres; de fapt, nu face decât să scoată la iveală adevăratul caracter al personajului, unul oportunist, găunos şi inconsistent.

Într-un interviu acordat Hotnews, Ponta declară ritos: “Indemnizatia pentru mame trebuie să revină la sistemul procentual, dar cu o plafonare de maxim salariul mediu pe economie.” Nu mă leg de forma exprimării, ci de fondul ei. Emitentul nu cunoaşte nici măcar realitatea actuală, dar propune o soluţie care dezavantajează părinţii.

Să ne înţelegem bine, şi în prezent indemnizaţia se acordă procentual, 75% din veniturile medii ale ultimelor 12 luni, dar plafonate cu un nivel minim şi unul maxim. Ponta susţine printre priorităţile recente ale USL că părinţii ar trebui să nu primească o indemnizaţie pentru creşterea copilului mai mare de 1460 lei, faţă de actualul nivel maximal de 3.400 lei. La atât s-a ridicat salariul mediu net pe economie, la 1460 lei în primele 10 luni ale anului 2011- ultimele pentru care există date disponibile oficial -, urmând să crească cu cîţiva lei în anul 2012.

Să ne amintim că şi Năstase a modificat asistenţa mamelor uniformizând şi plafonând indemnizaţia acestora în concediul de creştere a copilului. Foarte proastă soluţia lui! Lumea era mulţumită de forma anterioară, dar el a simtit nevoia să o strice.

Fără idei proprii, Ponta reia ideea lui Năstase de plafonare la un nivel mai mic decât în prezent. Între timp, ideea n-a devenit bună din proastă. Modificarea regimului indemnizaţiei va lovi din nou în clasa mijlocie, adică în contribuabilii care produc PIB, adică creştere economică, Bentley pentru Năstase, Mitsubishi de curse sau alte asemenea pentru Ponta.

Ce doreşte să schimbe de fapt Ponta?

Formula actuală de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copiilor născuţi începând cu 1 ianuarie 2011, care lasă la latitudinea părinţilor decizia de a opta între două variante: un activă şi alta pasivă pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau până la 3 ani în cazul copilului cu dizabilităţi.

Variantele pentru care pot opta părinţii în prezent sunt următoarele:

I. În situaţia în care optează pentru un concediu parental de cel mult 1 an, părintele:

- Va primi o indemnizaţie lunară procentuală, în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, care nu poate fi mai mică de 600 lei şi nici mai mare de 3.400 lei.

- Va beneficia de un stimulent de revenire pe piaţa muncii în cuantum lunar de 500 de lei, dacă părintele se întoarce la activitatea profesională până la împlinirea de către copil a vârstei de 1 an. În acest caz, stimulentul se acordă până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani.

- În situaţia în care nu revine pe piaţa muncii, pentru îngrijirea copilului cu vârsta între 1 an şi 2 ani se poate acorda concediu, dar fără plată. Dacă părintele se întoarce la muncă în acest interval de timp, nu mai primeşte stimulentul de 500 lei.

II. În situaţia în care optează pentru un concediu parental de cel mult 2 ani:

- Părintele va primi o indemnizaţie lunară în valoare de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, care nu poate fi mai mică de 600 lei şi nici mai mare de 1.200 lei.

- Nu se mai acordă nici un fel de stimulent pentru revenirea la muncă, chiar dacă părintele alege să se întoarcă la un moment dat în câmpul muncii, în intervalul celor 2 ani.

- Pentru copilul cu dizabilităţi, părintele care îndeplineşte condiţiile de eligibilitate prevăzute de lege, va beneficia de concediul pentru creşterea copilului până la împlinirea de către acesta a vârstei de 3 ani, iar indemnizaţia aferentă se va acorda în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni şi nu poate fi mai mică de 600 lei şi nici mai mare de 3.400 lei. În acest caz se acordă stimulentul de 500 lei pe lună oricând se hotărăşte părintele să se întoarcă la muncă, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani

Pentru sarcinile multiple, se suplimentează cuantumul indemnizaţiei cu suma de 600 de lei începând cu cel de-al doilea copil, indiferent de varianta pentru care optează părintele.

Pentru naşterile survenite în interiorul perioadei de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului se suplimentează cuantumul indemnizaţiei cu suma de 600 de lei, indiferent de varianta pentru care optează părintele. Perioadele menţionate anterior constituie vechime în muncă şi în serviciu.

Actualul guvern a mai luat două măsuri prin care:

- interzice angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu timp de 6 luni după revenirea definitivă a salariatei/salariatului în unitate, în cazul salariatei/salariatului care se află în concediu pentru creşterea copilului sau în cazul celor care se află în plata stimulentului pentru reintoarcerea la locul de munca.

- prelungeste concediul fără plată acordat după primele 3 naşteri, respectiv după primii 3 copii, de la 3 luni, la 4 luni, în vederea transpunerii prevederilor Directivei Consiliului 2010/18/UE din 8 martie 2010.

Aşadar, drumul de la Micul Titulescu la Micul Năstase marchează un puternic regres; de fapt, dezvăluie adevăratul său caracter, unul oportunist, găunos şi inconsistent. Nu ştiu care este opinia OFPSD sau a şefei lor, doamna Rovana Plumb, care tace mâlc acum că propriul partid propune sărăcirea mamelor.

Praznicul de astazi, cand crestinatatea il cinsteste pe Sfantul  Ioan, cel care L-a botezat pe Mantuitorul Iisus Hristos in apa Iordanului, incheie cununa sarbatorilor crestine ce au marcat sfarsitul anului precedent dar si inceputul celui nou.

Etosul si trairea acestori sarbatori se detaseaza de altele,  atat prin faptul ca sunt concentrate intr-o perioada densa de timp, cat si pentru ca irump de bucurie. Bucuria duhovniceasca de a fi partasi la: Nasterea Mantuitorului, alaturi de ingeri, pastori si magi; praznuirea  intaiului mucenic, arhidiaconul Stefan.  Ziua de Anul Nou da sens religios noului inceput prin cinstirea Sfantului Vasile cel Mare, episcopul Cezareei Capadociei, dar si prin aducerea aminte a taierii imprejur cea dupa trup a Domnului. Daca ieri, intreaga crestinatete a readus in planul sufletesc episodul Botezului Domnului, astazi, Ioan Botezatorul, Inaintemergatorul Domnului este cel ale carui proorocii si fapte rasuna ca un nou indemn de primenire sufleteasca la inceput de an 2012.

In mod firesc, aceste margaritare ale bisericii – sarbatorile – au misiunea de a trezi in sufletele noastre bucuria sfanta, pacea desavarsita, inclinatia catre meditatie si deopotriva catre fapta cea buna.

Intr-o lume in deriva, nu stiu cati dintre noi am reusit sa gustam -macar in parte – din trairile autentic spirituale ale acestor zile inaltatoare. Esenta sarbatorilor se reduce tot mai mult la aspectul material al lui “a avea”, in detrimentul autenticului spiritual “a fi”. Plumbul materiei coboara inaltimea aripilor catre inalt pana la diluarea sensului praznicelor si trairea lor rupta de sfera divina.

Ziua de astazi vine cu inca o chemare a redescoperirii lui “a fi”. Sfantul Ioan, Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului, este un reper, un model . El pregateste poporul pentru venirea mesianica a lui Iisus prin indemnul :”Pocaiti-va , ca s-a apropiat imparatia cerurilor.” El este modelul smereniei evidente. In contextul in care omul, prin firea cazuta, se afla in cursa pentru o afirmare continua – si ma refer aici la afirmarea individuala – Ioan imbraca haina smereniei desavarsite si declara, cu referire la Iisus Hristos: “Nu sunt vrednic ca, plecandu-ma , sa-I dezleg cureaua incaltamintei.”

Sfantul Prooroc Ioan a biruit mandria. A ars-o cu pecetea smereniei.S-a jertfit pentru aproapele.

Prin faptele sale, s-a dat model de viata crestina. A deschis si a pregatit calea Mantuitorului lumii.

Pret de cateva minute, opriti-va din maratonul lui “a avea”. La inceput de an, deschideti in vietile voastre o noua cale, cu toate atributele ce apartin lui “a fi”. Parintele Arsenie Boca, in cugetarile sale, estima ca “cea mai lunga cale  este calea care duce de la urechi la inima”.Transformati informatia in convingere si in mod de viata, pentru un suflet luminat, izvor de bucurie. Prin Iisus Hristos avem  garantia acestei stari: “Acestea vi le spun, ca bucuria Mea sa fie intru voi si ca bucuria voastra sa fie deplina”. (Ioan, 15,11)

Doamne, ajuta-ne!

La multi ani tuturor ce poarta numele de Ioan si derivatele acestuia, cu impliniri si bucurii…mii!

Dr. ec. Claudia Boghicevici,

A mai trecut un an…Ne aflam de cateva zile sub auspiciile unui 2012, in care constientizam –inca o data – trecerea si importanta timpului pentru vietile noastre.

Ce inseamna o asemenea perioada? Prilej de introspectie as spune. Ne intoarcem privirea inspre anul trecut si punem in balanta realizarile cu obiectivele ramase nebifate. Moment de creionare a unor teluri pentru cele peste 3oo de zile ce ne stau in fata – as adauga. Fara indoiala, acest inceput indeamna la o analiza a propriei constiinte in relatia cu Divinitatea. Si implicit cu semenii. Cum m-am manifestat? Ce am facut ? Ce am facut dar puteam mai bine? Ce n-am facut dar puteam sa fac? Ce am gandit si cum am gandit? Ce am vorbit? Ce am simtit? Cum m-am dezbracat de ego-ul care ucide frumusetea si desavarsirea Creatiei Divine?

Onestitatea implica raspunsuri transparente. A fi obiectiv si sincer cu raspunsurile la intrebarile care dau masura trecerii prin timpul anului trecut ne dau posibilitatea de a ne regasi, de a ne obiectiva in raport cu cine suntem, ce am reusit si cum trebuie sa actionam. Raspunsurile la intrebarile trecutului ne dau perspectiva reconfigurarii viitorului. Dar cel mai actual ramane prezentul. Este acest astazi si acum pe care putem aseza temelii de idei noi sau neterminate, de nazuinte, de crezuri, de inceputuri indiferent de natura acestora.

Nu lasati pe maine ce puteti  face azi – spune proverbul. Nu-l ignorati. Stabiliti-va scopuri clare si cautati in interiorul Dumneavoastra sau in jur cea mai puternica motivatie. Apoi perseverati. Indrazniti sa perseverati in alegerea ce se pliaza cel mai bine felului vostru  de a fi si de a actiona.

Fiecare an isi are propriul glas. El ne insoteste si ne instiinteaza constant despre cum ar trebui sa actionam. Nu-l ignorati. Ascultati si cumpaniti. Alegeti cea mai potrivita varianta pentru fiecare situatie cu care va veti confrunta pana la finele lui 2012. Desigur, nu singuri. Pentru oamenii cu credinta, intrarea in Noul An reprezinta constientizarea ca timpul este in stransa corelatie cu Dumnezeu, marele arhitect al vietilor noastre. Cand semenii nu au disponibilitatea sau timpul de a va fi alaturi in luarea unei decizii, plecati-va intreaga fiinta si cereti cu smerenie ajutorul Celui care da scop si sens timpului: Dumnezeului ce ne ofera perspectiva unui timp nepretuit. Al vesniciei.

Indiferent ce gust a lasat anul trecut si/sau anii trecuti casa vietii Dumneavoastra, bucurati-va de noul inceput, de perspectiva pe care acest timp neanceput o asterne pentru fiecare dintre noi. Creionati acest an in cele mai calde culori de actiuni, sentimente, trairi, gesturi, ganduri….

Ancorata in prezenta inceputului de an, va doresc puterea de a va redescoperi noi resurse interioare, inspiratia de a le activa si priceperea de a scrie file cu cat mai multe impliniri in Noul An.

Cu consideratie,

Dr. ec. Claudia Boghicevici,

Deputat PDL – Colegiul 2 Arad

Trăim într-o societate care s-a deschis mult după anii comunismului, dar care din păcate încă  își refuză perpetuarea.O spun cu un mare regret în suflet, dat fiind faptul că ultimele date statistice ne indică  România ca ocupând al treilea loc în Uniunea Europeană în privința numărului de avorturi săvârșite anual.Ba mai mult decât atât statistica ultimilor 50 de ani, ne arată un cutremurător adevăr- și anume, faptul că peste 22 de milioane de avorturi au fost săvârșite în acest interval de timp.Adică am refuzat dreptul la viață pentru încă o Românie!

Suntem înconjurați de informație, tehnologie, avem acces la educație, și cu toate acestea, avortul rămâne o mare problemă socială.Mulți se feresc să trateze acest subiect în mod public, datorită controverselor pe care acest subiect încă le stârnește, dar în calitate de mamă, nu pot să nu trag un semnal de alarmă asupra consecințelor unui astfel de act.

Legislația românească a legalizat practica avortului, doar  în primele 12 săptămâni de sarcină, având în vedere faptul că întreruperea sarcinii nu prezintă un risc fizic asupra mamei.Adevărat, dar cum să rămâne cu daunele psihice?Cum rămâne cu faptul că acest gest te va urmării toată viața?Cum ramâne cu regretul de a nu fi ales o viață , ci o crimă?

Este paradoxal când ne gândim cât de repede dorim să experimentăm lucruri noi, ce  țin de viața matură, și cât de imaturi suntem atunci când vine vorba să ne și asumăm responsabilitatea pentru greșelile noastre…

Am vizionat nenumărate confesiuni ale femeilor care au recurs la acest gest, nu a fost niciuna care să  nu regrete faptul că a săvârșit un avort!Nu prea mai avem explicații plauzibile pentru așa zisa sarcină nedorită, în condițiile în care avem la îndemână nenumărate metode de contracepție!

Se spune că avem dreptul de a alege, este adevărat, dar avem dreptul de a alege pentru noi, nu și pentru alții, iar dreptul la viață ar trebui să fie respectat oricui( medicina a demonstrat că încă din primele zile, fetusul reprezintă o formă de viață care se dezvoltă continuu până la 9 luni).

Și atunci vin și vă întreb: cine suntem noi să decidem cui să-i acordăm acest drept la viață?Până unde ne gândim să concurăm cu Dumnezeu?

Vrem nu vrem, ne place sau nu, intoarcem o noua fila in existenta noastra. De un alb imaculat, noua pagina poarta o singura inscriptie: 2012. Gandurile, vorbele, faptele noastre vor fi cele care vor da contur randurilor care, in tacerea si discretia lor, ne vor pastra imaginea fidela a ceea ce am ales sa fim si traim.

2012 ne curteaza si glasul lui ramane ca un ecou in spatial nostru auditiv, chiar si pentru simplul fapt ca astrologii l-au detasat de anii obisnuiti si l-au zugravit cu atributele unei carisme care frizeaza apocalipticul. Asertiunile lor nu-mi dau temeri. Dincolo de ele si peste ele e Voia Divina al carei glas a atentionat lamurit: ”Privegheati, caci nu stiti nici clipa, nici ceasul cand va veni Fiul Omului”

Din alt punct de vedere, 2012 ne sta prin preajma de prin toamna. De cand asteapta sa-i oferim un loc de bun venit. Indiferent de alegere – si ma refer aici atat la spatiul geografic sau la locatia pentru care optam pentru noaptea de Revelion – eu cred ca Noul An trebuie primit cu sufletul curat, deztelenit de ganduri si resentimente ce atat de usor ii distorsioneaza forma.

Apropo, Craciunul si Anul Nou sunt sarbatori care tainic si-au fagaduit un tandem evident. Expresia Craciun Fericit, un An Nou cu bucurii si impliniri, uzitata de majoritatea dintre noi ca forma de urare la ceas de sarbatori, este o dovada a legaturii intrinsece dintre cele doua evenimente ce marcheaza ulima luna a fiecarui an.

De Craciun oferim cadouri. La origine, gestul are o noblete evidenta. Daca mai si cautam cadoul care poate lasa un ecou destinatarului, care dincolo de stralucire sau valoare atinge sfera unor nevoi subtile, atunci inseamna ca demersul nostru nu are doar finalitate, ci si valoare. M-as bucura sa stiu ca ati avut parte de Craciun de un dar adevarat, de un dar cu valoare nu doar materiala, ci si sufleteasca.

Daca nu s-a intamplat asa, tandemul la care am facut referire adineaori ne mai da o sansa. Trecerea dintre ani poate fi cel mai valoros cadou pentru fiecare dintre noi. Nu asteptati ca darul sa vina din partea unei prsoane anume. Ignorati tiparele si, in zilele ce au ramas pana la cumpana dintre ani, pregatiti cel mai deosebit cadou pentru dumneavoastra si, de ce nu, pentru cei dragi.

Deschideti-va poarta sufletului si lasati-va patrunsi de lumina bogata ce insoteste trecerea spre un nou an. Dar mai presus de aceasta lumina, lasati Lumina Divina sa coboare in inima. Aprindeti apoi in fiinta voastra flacara credintei, a faptei bune, a iubirii de Dumnezeu si a iubirii de semeni…. Salasluit in inimi, pastrat cu mare pretuire, legat cu panglica smereniei, acest valoros dar ce se slefuieste cu vointa, perseverenta si rabdare, poate fi timpul unui nou inceput sub auspiciile unui Nou An: 2012.

La Multi Ani, cu sanatate, armonie si impliniri!

Dr. Ec. Claudia Boghicevici,
Deputat PDL al Colegiului 2 Arad

Decembrie este prin excelenta o lună specială. Marile sărbători ale ultimei luni a anului îndeamnă spre o atenţie sporită faţă de cei dragi. Dar în egală măsură şi faţă de persoanele pentru care lumina sărbătorilor este estompată de situaţii grele de viaţă.

Claudia Boghicevici, deputat PDL al Colegiului 2 Arad îşi aduce aminte, aşa cum ne-a obişnuit în prag de sărbători, de familiile încercate.

La sfârşitul săptămânii trecute, demnitarul arădean a fost alături de familiile cu situaţie materială precară din zece biserici ale Colegiului 2. “Există situaţii speciale de viaţă, dar există şi momente pe măsură, când gândul înspre cei aflaţi în situaţii grele şi gestul de a dărui alungă din umbra de îndoială ce acoperă orizontul praznicului “ – declară Claudia Boghicevici.

În cursul acestei săptămâni, deputatul se va afla în preajma copiilor din colegiu, cu daruri specifice sărbătorii Crăciunului.